Posts Tagged ‘poveste’

Capitolul 7

12Mai08

Toată vara am fost împreună, peste tot, doar noi doi. Era perfect şi habar n-aveam că perfecţiunea are un preţ. O aşteptam cuminte la masa mică şi rotundă ce acum era ornată în mod natural cu frunze galbene, parcă bolnave. Acolo, între blocuri, la umbră, era locul meu de linişte, simţeam ca mă ascund de [...]

Capitolul 6

06Mai08

…. şi erau mici şi dragalase, îţi venea să le iei cu tine acasă!
- Bine ca nu le-ai luat! Asta mai lipsea!
- Bă da parcă eşti din piatră, n-au nicio vină că noi le distrugem habitatul!
- Auzi, dar de habitatul nostru nu-ţi mai pasă? Plouă prin tavan şi n-am plătit chiria. Mai ai vreun ban?
- [...]

Capitolul 5

03Mai08

Aparatul ei era mai tare ca al meu. Era ca şi cum ea ar fi desfăcut o sticla de bere cu dinţii după ce eu m-am chinuit 20 de minute să scot capacul cu un cuţit de unt.
Ea şi fratele ei moşteniseră un studio foto de la tatăl lor. Ea nu prea putea să [...]

Capitolul 4

28Apr08

Nu stiu de ce sunt atat de pămpălău când e vorba de femei. Un prieten mi-a spus candva ca am inventat o nouă formă de sado-maso. Acum mă uit la uşa aia nenorocită prin care a ieşit săptămâna trecută să salveze foci bărboase (sau ce dracu’ salvează ea de obicei) şi imi doresc să intre [...]

Capitolul 3

27Apr08

Atunci am rămas cateva minute în staţie, oarecum gânditor; nu ştiu ce asteptam. Când a coborat din tramvaiul ce venea din sens invers am crezut că scap aparatul şi parcă imi părea rău ca n-am plecat, mă ţineam bine de bara ruginită ce opreşte de obicei beţivii din staţie să nu cada printre maşini. Nici [...]

Capitolul 2

26Apr08

Astăzi e a treia zi în care n-am motive să mă ridic din pat. Plouă de o săptămână iar punga ce reţine, deocamdată, apa ce se scurge din tavan nu mai rezistă mult. Aprilia e plecată de câteva zile în Scoţia pentru prostiile ei de operaţiuni de salvare. De parcă n-o să putem trăi fără [...]

Capitolul 1

25Apr08

Am întalnit-o pentru prima dată in staţia de tramvai. Eu eram pe burtă şi încercam să pozez un fir de iarbă ce crescuse printre pietre, iar ea era singura persoana care nu se uita ciudat la mine. Când am ridicat privirea părea mai degraba interesată de cum mi-a ieşit poza.
Cred că din cauza soarelui puternic [...]